Trăim vremuri ciudate, trăim vremuri tulburi atât înafara noastră, în lume, cât și în interiorul nostru. Suntem din ce în ce mai mult ca niște roboței care sunt programați să facă anumite lucruri și să nu se abată de la ele sub nicio formă.
Nu ne mai bucurăm de nimic, nu mai găsim plăcere în lucrurile simple, nu mai știm să râdem din toată inima, la naiba, nu mai știm nici măcar să zâmbim cu sinceritate.
Unde a dispărut bucuria, plăcerea, iubirea autentică? Unde naiba s-au dus toate? Eu sper totuși că ele mai există în forma lor pură, autentică, sub toată grămada asta de căcat ce pare să se extindă tot mai mult asupra vieților și minților noastre. Dar oare e așa? Sau ne-am piedut cu totul în era tehnologiei și nu mai știm cum să trăim pe bune? Pentru că dacă e așa, we are fucked. Trully fucked.
Toată ziua alergăm de colo colo, rezolvând o sută și o mie de treburi, care în final au zero valoare în imaginea de ansamblu numită viață. Și totuși o facem. Zi după zi după zi. Mi se pare că nici măcar nu mai opunem rezistență, nici măcar nu ne mai oprim o secundă să ne întrebăm ce rost au toate acestea, toate lucrurile pe care le facem într-o zi, toate locurile în care mergem într-o zi, toate problemele pe care le rezolvăm într-o zi. Pentru că mâine o luăm de la capăt. Alte treburi, alte locuri, alte probleme. Nu se termină niciodată. Iar noi rămânem goi și triști la finalul fiecărei zile. Și totuși, a doua zi o luăm de la capăt. Și de la capăt. Și de la capăt. Mereu și mereu același lucru, aceeași poveste din capul nostru, aceeași narativă socială.
Nu mai e loc pentru suflet, pentru bucurie, pentru lucrurile cu adevărat importante care ne umplu inimile și ne fac să simțim că trăim. Nu mai e loc pentru spontaneitate, pentru impulsul de moment, pentru a trăi în prezent. Totul e plănuit, organizat, gândit și structurat dinainte. Și nu pot există abateri de niciun fel de la plan. Rigid. Fad. Gol.
Mă simt descurajată, tristă și neputincioasă pentru că pare că nu pot schimba asta nici măcar la nivel micro, în propria-mi viață. Și atunci cum se pot schimba lucrurile la nivel macro? Poate nu pot fi schimbate, ăsta e mersul istoriei și asta e. Asta e tot. Asta e tot!!! Asta e tot??