Trăim vremuri ciudate, trăim vremuri tulburi atât înafara noastră, în lume, cât și în interiorul nostru. Suntem din ce în ce mai mult ca niște roboței care sunt programați să facă anumite lucruri și să nu se abată de la ele sub nicio formă. Nu ne mai bucurăm de nimic, nu mai găsim plăcere în…
Îndrăgostindu-mă de mine
Se întâmplă lucruri ciudate. O fi vârsta, n-o fi vârsta, nu aș putea să spun, însă mă aflu într-o nouă etapă a vieții mele, o etapă în care învăț și încep să mă apreciez, să mă tratez cu blândețe și cu tandrețe. Eu pe mine. Trebuie să mărturisesc că e neobișnuit pentru mine să mă…
Lipsă de sens
Nu știu alții cum sunt, însă pentru mine sensul este extrem de important, vital chiar, aș spune. Și nu știu cum se face că în ultima vreme (luni bune), mă confrunt tot mai des și mai acut cu o lipsă de sens în viața mea. Să fie criza de la 40 de ani? Posibil. Și…
Mâine e o nouă zi
În unele zile parcă totul se încăpățânează să fie împotriva ta. De parcă tot Universul s-a înțeles să îți dea de furcă și să te testeze uneori dincolo de limitele imaginabilului. Și tot ce poți să faci e să strângi din dinți și să treci prin asta ca printr-o probă de foc. Amintindu-ți că și…
Sindromul ”nu sunt suficient de bună”
Obișnuiam să scriu destul de des. Cuvintele curgeau din mine și prin mine, aducându-mi o bucurie de nedescris și o împlinire ce nu poate fi pusă în cuvinte. Obișnuiam să mă las purtată de valurile creației, pe brațe gingașe ce mă duceau pe tărâmuri magice. Nu prea mai fac asta. De ce nu o mai…
Mă simt vulnerabilă
Mă simt vulnerabilă. Expusă ca la un muzeu, cu toate fricile, nesiguranțele și imperfecțiunile mele. Cu tot ceea ce e în neregulă cu mine. Mă simt ca un vânat în bătaia puștii. Cu nimic care să mă apere între mine și vânătorul avid de trofee, cu niciun loc unde să pot să mă ascund. De…
Puterea unui compliment
”Pot să vă întreb câți ani aveți?” ”Da, sigur, tocmai am făcut 41 de ani.” ”Oh, dar nu arătați deloc! Arătați mult mai tânără! Cred că e mult mai important cum se simte omul decât câți ani are în buletin.” Dar să încep cu începutul. Era o zi de luni mohorâtă. Ceață, ploaie, frig. Oameni…
Eu, femeia
Toată viața m-am simțit și m-am comportat ca o fetiță. Deși tocmai am împlinit 41 de ani. Într-un mod foarte ciudat, fetița din mine mă făcea să mă simt în siguranță printre ceilalți oameni, în special de gen masculin. Pentru că, nu-i așa, cine s-ar fi gândit măcar să îi facă rău unui copil, care…