Toată viața m-am simțit și m-am comportat ca o fetiță. Deși tocmai am împlinit 41 de ani. Într-un mod foarte ciudat, fetița din mine mă făcea să mă simt în siguranță printre ceilalți oameni, în special de gen masculin. Pentru că, nu-i așa, cine s-ar fi gândit măcar să îi facă rău unui copil, care mai e și drăgălaș și ascultător.
Și, totuși, cine sunt eu dincolo de acest aspect al copilei? Și nu a venit, oare, timpul să cresc și eu, să mă maturizez, să simt și să mă comport ca adultul ce sunt? Cine sunt eu dincolo de toate rolurile pe care le îndeplinesc în fiecare zi de mamă, de iubită, de fiică, de prietenă, de profesionist? Cine e această FEMEIE din mine? Femeie pe care am ascuns-o cu atâta dibăcie în tot acest timp.
Mă îmbarc acum într-o nouă călătorie – călătoria descoperirii mele ca femeie. Până acum am reușit doar să trag cu ochiul, să prind din zbor mici frânturi din cine sunt ca femeie. Și mereu m-am speriat și m-am retras cumințică înapoi în colțul meu de copilă nevinovată și inocentă. Era ceea ce știam cum se simte, știam ce am de făcut când sunt așa copilă. Însă femeia din mine nu e deloc nevinovată și nici tare inocentă. Femeia din mine are dorințe și nu toate foarte ortodoxe, femeia din mine are nevoi pe care cere să îi fie îndeplinite, femeia din mine are un întreg arsenal de instrumente și arme de manipulare. Da, îmi place sau nu, femeia din mine e o mare manipulatoare și știe foarte bine ce vrea și e perfect conștientă ce face pentru a obține ceea ce vrea. Și asta nu e deloc inocent. Dar, în același timp, nici nu e asumat. Pentru că mereu mă retrag apoi în cochilia copilei pentru a mă proteja de eventualele repercursiuni.
Și cred că a venit momentul să ies cu totul din cochilie și să îmi trăiesc viața astfel – asumat. Ca FEMEIE. Cu dorințe, cu nevoi, cu pretenții, cu strategii, cu răutăți și tot ce mai vine la pachet cu a fi femeie. Lucruri pe care le voi descoperi pe parcurs. Și pe care le voi împărtăși cu voi, chiar dacă nu o să îmi placă întotdeauna ce voi descoperi despre mine.
Îmi iau angajamentul să trăiesc ca Femeie și nu ca și copilă capricioasă. Să simt, să fac, să mă comport ca Femeie, cu asumare și cu cât de multă blândețe pot să am pentru mine.
Să înceapă călătoria!